Cateter venos central: un ghid esențial

A Cateter venos central (CVC), cunoscută și sub numele de linie venoasă centrală, este un tub flexibil introdus într -o venă mare care duce la inimă. Acestdispozitiv medicalJoacă un rol crucial în administrarea medicamentelor, lichidelor și nutrienților direct în fluxul sanguin, precum și în monitorizarea diverșilor parametri de sănătate. Cateterele venoase centrale sunt vitale pentru gestionarea pacienților cu boli severe, a celor care suferă de tratamente complexe sau a persoanelor care au nevoie de terapii intravenoase pe termen lung. În acest articol, vom explora scopul cateterelor venoase centrale, a diferitelor tipuri, a procedurii implicate în introducerea lor și a potențialelor complicații.

Scopul cateterelor venoase centrale

Cateterele venoase centrale sunt utilizate din mai multe motive medicale, inclusiv:

Administrarea medicamentelor:Anumite medicamente, cum ar fi medicamentele chimioterapice sau antibiotice, pot fi prea dure pentru venele periferice. Un CVC permite livrarea în siguranță a acestor medicamente direct într -o venă mai mare, reducând riscul de iritație a venei.

Terapia IV pe termen lung:Pacienții care necesită terapie intravenoasă prelungită (IV), inclusiv antibiotice, gestionarea durerii sau nutriție (cum ar fi nutriția parenterală totală), beneficiază de o linie venoasă centrală, care oferă acces stabil și fiabil.

Administrarea lichidului și a produsului sanguin:În situații de terapie de urgență sau intensivă, un CVC permite administrarea rapidă de lichide, produse din sânge sau plasmă, care poate fi salvarea vieții în condiții critice.

Eșantionare și monitorizare a sângelui:Cateterele venoase centrale facilitează prelevarea frecventă a sângelui fără bețe de ac repetate. De asemenea, sunt utile pentru monitorizarea presiunii venoase centrale, oferind informații despre starea cardiovasculară a unui pacient.

Dializă sau afereză:La pacienții cu insuficiență renală sau cei care au nevoie de aferesis, un tip special de CVC poate fi utilizat pentru a accesa fluxul sanguin pentru tratamentele de dializă.

 

Tipuri deCatetere venoase centrale

Există mai multe tipuri de catetere venoase centrale, fiecare conceput pentru scopuri și durate specifice:

Linia PICC (cateter central inserat periferic):

O linie PICC este un cateter lung, subțire, introdus printr -o venă în braț, de obicei vena bazilică sau cefalică și filetată într -o venă centrală din apropierea inimii. Este utilizat în mod obișnuit pentru tratamente pe termen mediu-lung, de la săptămâni până la luni.
Liniile PICC sunt relativ ușor de plasat și de îndepărtat, ceea ce le face o alegere preferată pentru terapii prelungite care nu necesită inserție chirurgicală.

Catetere care nu sunt reglate:

Acestea sunt introduse direct într-o venă mare în gât (jugular intern), piept (subclavian) sau inghinal (femural) și sunt utilizate de obicei în scopuri pe termen scurt, de obicei în îngrijiri critice sau în situații de urgență.
CVC-urile necontrolate nu sunt ideale pentru utilizarea pe termen lung din cauza unui risc mai mare de infecție și sunt de obicei îndepărtate odată ce starea pacientului se stabilizează.
Catetere tunelate:

Cateterele tunelate sunt introduse într -o venă centrală, dar sunt dirijate printr -un tunel subcutanat înainte de a ajunge la punctul de intrare pe piele. Tunelul ajută la reducerea riscului de infecție, ceea ce le face adecvate pentru utilizarea pe termen lung, cum ar fi la pacienții care necesită extrageri de sânge frecvente sau chimioterapie continuă.
Aceste catetere au adesea o manșetă care încurajează creșterea țesuturilor, fixând cateterul în loc.

Porturi implantate (Port-a-Cath):

Un port implantat este un dispozitiv mic, rotund, așezat sub piele, de obicei în piept. Un cateter rulează din port la o venă centrală. Porturile sunt utilizate pentru tratamente intermitente pe termen lung, cum ar fi chimioterapia, deoarece sunt în întregime sub piele și au un risc scăzut de infecție.
Pacienții preferă porturile pentru îngrijirea de lungă durată, deoarece sunt mai puțin obturați și necesită doar un băț de ac în timpul fiecărei utilizări.

Procedura cateterului venos central
Inserarea unui cateter venos central este o procedură medicală care variază în funcție de tipul de cateter plasat. Iată o imagine de ansamblu generală a procesului:

1. Pregătire:

Înainte de procedură, istoricul medical al pacientului este revizuit și se obține consimțământul. O soluție antiseptică este aplicată pe locul de inserție pentru a reduce riscul de infecție.
Anestezic sau sedare locală poate fi administrată pentru a asigura confortul pacientului.
2. plasarea cateterului:

Folosind îndrumări cu ultrasunete sau repere anatomice, medicul introduce cateterul într -o venă adecvată. În cazul unei linii PICC, cateterul este introdus printr -o venă periferică în braț. Pentru alte tipuri, se folosesc puncte de acces central, cum ar fi venele jugulare subclave sau interne.
Cateterul este avansat până când ajunge la locația dorită, de obicei vena cava superioară de lângă inimă. O radiografie sau o fluoroscopie este adesea efectuată pentru a verifica poziția cateterului.
3. Securizarea cateterului:

Odată ce cateterul este plasat corespunzător, acesta este fixat cu suturi, adeziv sau un pansament special. Cateterele tunelate pot avea o manșetă pentru a asigura în continuare dispozitivul.
Site -ul de inserare este apoi îmbrăcat, iar cateterul este spălat cu soluție salină pentru a se asigura că funcționează corect.
4. Aftercare:

Îngrijirea adecvată și schimbările obișnuite de pansament sunt cruciale pentru a preveni infecția. Pacienții și îngrijitorii sunt instruiți cu privire la modul de îngrijire a cateterului acasă, dacă este nevoie.
Complicații potențiale
În timp ce cateterele venoase centrale sunt instrumente de neprețuit în îngrijirea medicală, acestea nu sunt lipsite de riscuri. Unele complicații potențiale includ:

1. Infecție:

Cea mai frecventă complicație este infecția la locul de inserare sau infecția fluxului sanguin (infecție centrală asociată liniei de flux sanguin sau CLABSI). Tehnicile sterile stricte în timpul inserției și întreținerea atentă pot minimiza acest risc.
2. Cloturi de sânge:

CVC -urile pot provoca uneori cheaguri de sânge în venă. Distractorii de sânge pot fi prescrise pentru a reduce acest risc.
3. Pneumotorax:

Puncția accidentală a plămânului poate apărea în timpul introducerii, în special cu cateterele necontrolate plasate în zona toracică. Aceasta duce la un plămân prăbușit, care necesită o intervenție medicală promptă.
4. Defecțiune a cateterului:

Cateterul poate deveni blocat, ticălos sau dislocat, afectând funcția sa. Înroșirea regulată și manipularea corectă pot preveni aceste probleme.
5. Sângerare:

Există riscul de sângerare în timpul procedurii, mai ales dacă pacientul are tulburări de coagulare. Tehnica adecvată și îngrijirea post-procedură ajută la atenuarea acestui risc.

 

Concluzie
Cateterele venoase centrale sunt dispozitive cruciale în îngrijiri medicale moderne, oferind acces venos fiabil pentru o varietate de scopuri terapeutice și de diagnostic. În timp ce procedura de introducere a unei linii venoase centrale este relativ simplă, necesită expertiză și o manipulare atentă pentru a minimiza complicațiile. Înțelegerea tipurilor de CVC -uri și utilizările lor specifice permite furnizorilor de servicii medicale să aleagă cea mai bună opțiune pentru nevoile fiecărui pacient, asigurând îngrijiri eficiente și sigure.